duminică, 4 iunie 2017

Săptămâna (făcută) de oaie

După răsunătoarea victorie a unui vas de oi românești asupra unei nave militare ruse (ai cărei marinari au fost salvați tocmai de turci, cunoscuți ca dușmani vechi și declarați ai tuturor ovinelor din lume), lumea politică românească a început să revalorizeze acest animal, prea desconsiderat de-a lungul timpului.

Astfel, cunoscutul baron Pietro D’Oaia (din pură întâmplare politică – ministru al prășitorilor mecanizate și al prășitului manual, prin metoda incendierii) a opinat că oaia ar fi – în calitatea sa de ”statuie vie”, perenă în mentalul identitar al poporului – mai potrivită, ca marcă de țară, decât trecătoarea și căzătoarea frunză a fostei doamne Eva de la Cotroceni. Statuie vie a incompetenței, păstorul agriculturii românești a comis-o din nou, de unde și ideea că, decât să behăi prostii pe gură, mai bine taci și prășești.

Nu este singurul mameluc guvernamental care s-a remarcat, recent, prin lipsă crasă de școlarizare: G. Leș, desemnat cu apărarea teritoriului (dar nu și a limbii române) opina despre o anumită acțiune că ar fi ”extraordinar de deosebită”. Era ziua de 1 iunie – etapa ”ministru pentru o zi”. Reprezentantul elevilor din Maramureș, ”desemnat”, pentru o zi, pe funcția domnului Leș, a dovedit o cunoaștere superioară a limbii strămoșești. Probabil ar fi fost mai bine să rămână în continuare titular al ministerului și să-l lase pe agramat să-și leșine limba prin alte părți.

Presa deplânge moartea a 9 mâncători de oi (și rănirea altor 10) ascunși într-o camionetă condusă pe autostrada Sofia – Burgas (ăștia au autostradă!) de un șofer bulgar de 17 ani, fără permis auto (evident). Din fericire, nu erau femei și copii, ci numai bărbați. Din nefericire, probabil că se duceau în Vest să întărească rețelele rărite de ultimele atentate și de arestările subsecvente și să se înfrupte cu sârg din carnea oilor vestice, cunoscute pentru creierul spălat și pentru spiritul de turmă dezvoltat.

”Bate-voi păstorul și se va risipi turma – aceasta pare să fie situația în USR, după demisia lui Nicușor Dan, care și-a lăsat colegii mai feciorelnici la simțire, ca Ghindea și Pulițeanu, să se flocăiască cu ”mai” catolica Clotilde. Dacă Becali a zis că ”oaia are mai multă demnitate decât o frunză”, apărătorul Bucureștilor a demonstrat că el are mai multă demnitate decât o oaie și a ieșit la timp din turma care se precipită spre prăpastie.

Vechii ”ciobani” (că ”păstori” nu le putem spune) din PSD, mai familiarizați cu spiritul de turmă, nu și-au lăsat la greu oaia rătăcită pe potecile întortocheate ale Justiției, apărându-l pe colegul Eugen Bejinariu de colții ascuțiți ai prădătorului DNA. Acuma, nici el n-o fi rămas dator, că, vorba aceea – oaie, oaie, dar brânza-i pe bani.

Departe de a-l recunoaște ca egal al lor pe baciul sibian, ciobanii-baroni au ținut o ședință secretă (al cărei conținut, evident, a ajuns în presă), prin care l-au retrogradat pe acesta la nivelul de măgar și au încercat să și provoace (însă fără succes) războiul civil inter-oiesc: adică, între oile grase, multinaționale și arogante, de rasă progresistă, ale baciului ungurean Soi Roș și oile comune, tot de soi roșu, dar mai sărace, bete și proaste, care behăie aprobator, în cor, către amintiții ciobani, la fiecare patru ani.

Un comentariu:

Unknown spunea...

Frumos

























Frumos!