duminică, 22 februarie 2015

Caleidoscop intern

Iată că fostul președinte pare să fi avut dreptate: tăvălugul Justiției, odată pornit, este fără de oprire și nu iartă pe nimeni: magistrați, afaceriști, politicieni, ziariști, oameni de sport. Ultimii importanți de pe listă – Udrea și Ghiță. Din fericire, cei care se așteptau ca motoarele DNA să treacă în relanti, după plecarea lui Traian Băsescu de la Cotroceni, s-au înșelat (deși poate că Marian Oprișan este de altă părere…).

Sigur, rezistența la schimbare încă se manifestă – mai ales în Parlament, acolo unde Jana nu e moartă, pentru că, evident, ea se transformă. Nu ușor; cu lacrimi, lamentări, cu un întreg arsenal (mir, mătănii, cărticică de rugăciuni) Văru Jan își modifică parametrii mediatici: din politician cu pretenții, într-o baborniță plângăcioasă, care se milogește de colegii săi din Senat să nu-l dea pe mâna Parchetului, spre a fi anchetat. Spectacolul patetic ne-a convins că unii parlamentari pot să fie, concomitent și buni scriitori (a fost aruncat în balanță și argumentului propunerii pentru Nobel), dar și circari penibili. Au participat la reprezentație și domnii Ilie Năstase și Călin Popescu Trădiceanu, care l-au încurajat frățește pe tânguitorul ”actor”. Cu regret, trebuie să-i dăm dreptate lui Nutzi – Udrea: bărbații politici români se ascund sub mese; și dincolo de vinovății, să recunoaștem că Lenuța (bine că măcar Ion Ariton i-a urmat exemplul) a fost mai ”bărbată”, mai demnă – decât un politician care se lăuda, cu ceva ani în urmă, că intenționa să iasă cu steagurile-n stradă. Forțat să demisioneze din PNL, cercetat de ANI, cariera sa politică este terminată – după 19 ani de Parlament. Îi rămâne scrisul, care, în anumite situații, a adus beneficii și unora mult mai puțin talentați – gen Bombonel.

Desigur, Klaus Johannis și Alina Gorghiu au reacționat negativ la votul rușinos din Senat. S-a pronunțat (adunându-și toată ipocrizia necesară) și Victor Viorel Ponta, care a vorbit de ”o mare greșeală” și de ”inconsecvență”. Mă tem, totuși, că ilustrul senator va fi invitat în partidul lui Tăriceanu, ceea ce va stârni gelozia premierului, care pare să aibă ambiția de a nu lăsa nici un corupt în afara PSD: Monica Iacob Ridzi (fostă PDL) a fost achiziționată (de la PPDD) de grupul social-democrat (care a preconizat, probabil, rezultatul final al procesului ei) cu puțin timp înainte de a i se comunica sentința definitivă de 5 ani de închisoare – pedeapsă obținută (mai ales) pentru puțina minte dovedită.

Din păcate, cancerul corupției pare să fie generalizat – noi cazuri apar în sistemul medical. DNA a efectuat percheziții la UMF Iași (în cazul refuzului Senatului de a-l înlocui din funcție pe V. Astărăstoae) și la Craiova (în cazul medicamentelor oncologice livrate pe numele unor persoane decedate și vândute apoi la suprapreț, în UE, de către o firmă din București). Fostul sindicalist  Miron Mitrea a încasat și el 2 ani de închisoare cu executare și confiscarea unei (mici) părți din avere. Omul era perfect relaxat; are și de ce – a scăpat ieftin.

Cât privește cel de al doilea stat românesc: în prima sa ieșire televizată de după plecarea de la Cotroceni, Traian Băsescu a afirmat că era previzibil că noul guvern Leancă nu va trece de votul Parlamentului de la Chișinău. O fi fost previzibil, dar parcă nu ne-am așteptat ca cele trei partide zise ”pro-europene” din R. Moldova să se bălăcărească în halul acesta și să nu fie în stare să aprecieze – prin formarea un guvern stabil – votul de clemență dat de popor toamna trecută. Deja, instabilitatea politică și-a aratat colții: leul moldovenesc a pornit cu mare viteză pe tobogan, la vale, încercând parcă să prindă din urmă rubla și grivna. În final, s-a votat guvernul Chiril Gaburici și moneda și-a mai revenit. Noul premier, răzeș de frunte din zona găgăuză – este prieten bun cu Oleg, fiul lui Vladimir Voronin, aici fiind, probabil și cheia susținerii acestui guvern minoritar de către Partidul Comunist.

Cu prilejul împlinirii vârstei de 88 de ani, istoricul Dinu Giurescu a acordat un interviu Antenei 3. Dintre afirmații: ”Nicolae Ceaușescu a fost un om cu mintea ageră, care a vrut binele țării, apoi a deraiat”; ”ultimul deceniu – unul al destrămării României”; mai spunea el și că, dacă este nevoie, România s-ar descurca și în afara Europei și a acordului cu FMI. Nu vom comenta aici spusele unui reputat istoric, aproape nonagenar. Să remarcăm totuși modul în care trustul Varanului încearcă să murdărească tot ceea ce atinge: nu doar Dinu Giurescu (devenit vicepreședinte al PC), dar și regretatul Octavian Paler, actorii Dorel Vișan, Draga Olteanu Matei, realizatoarea Lucia Hossu Longin – au căzut în mrejele acestei sirene deșănțate (oportunistul Mircea Diaconu nu intră în această categorie).

La același remarcabil post TV elucubrează și Pârvulescu – apostolul ipocrit al democrației: el l-a apărat pe urgisitul Vozgi de ”o justiție prea puternică”, asupra căreia ”a avertizat” (sigur, ”puterea Justiției” nu îl deranjează și în cazul Udrea, de exemplu…); în opinia sa, Comisia Europeană atacă (fără motiv, probabil) Parlamentul României, iar în Grecia, ”Syriza exprimă o nevoie de democrație mai mare”. Am zice că, mai degrabă, ”imparțialul” Pârvulescu nu poate să își ascundă preferințele stângiste, idei la care se adapă din plin. ”Băsescu – o președinție eșuată” mai crede polit-ologul. Aici, dreptatea sa iese ca untdelemnul la suprafață: faptul că România nu a ajuns în situația Greciei se datorează și lui Traian Băsescu – care, astfel, a împiedicat (spre regretul părerologului) ca un partid gen Syriza să apară pe scena politică și să se apropie de putere.

Nici măcar în cele 5 minute de istorie de la TVR 2, profesorul Adrian Cioroianu nu ne poate scuti de datul din mâini și de gafele cu care ne-a obișnuit (Decebal cu buze senzuale, ”good point” arătat către fostul rege al Spaniei, țiganii care trebuie trimiși în Egipt – ca să amintim doar câteva dintre ele). Aflăm astfel, că la 22 iunie 1941, regele Mihai, care urma sa implineasca 23 de ani, a auzit de la radio despre intrarea României în război. Cum regele este născut în 1921, este evident că în 1941 vârsta acestuia era cu totul alta. Trecând apoi la actul de la 23 august 1944 (abia în acel an regele urma să împlinească vârsta pomenită), dl. Cioroianu găsește și ”morala poveștii”: ”copiii de azi sunt complotiștii de mâine; mareșalul Antonescu a aflat acest lucru cu prețul vieții sale” (!). Probabil că domnia sa este unul dintre cei decorați de Casa regală a României. Sau nu (?) – și atunci a considerat că poate să continue munca începută (tot la TVR) în cadrul emisiunii ”Mari români” – în care s-a ocupat de Ion Antonescu? Există și un lucru evident pozitiv în activitatea sa din ultima perioadă: pare să fi renunțat la emisiunea de real succes ”Ciocnirea civilizațiilor”, realizată (cum altfel?) tot la TVR (adică pe banii contribuabilului român), unde tot felul de domnișorele, studente la facultatea păstorită de domnia sa arătau cu prisosință publicului motivele pentru care erau chemate să participe la realizarea emisiunii (vă gândiți cumva la criteriul – ”competență”?). La o ediție din luna decembrie a anului trecut, dl. profesor Cioroianu ne-a arătat că știe care este capitala Emiratelor Arabe Unite: cică orașul Dubai. Invitat în emisiune, generalul C. Degeratu, fost șef al Marelui Stat Major al Armatei Române, a degerat în scaun – sperăm că din politețe, iar nu pentru că s-ar fi aflat în aceeași eroare, deoarece, în realitate, orașul Dubai este cel mai mare din EAU, dar capitala statului este la Abu Dhabi; o greșeală ușor de trecut cu vederea în cazul pomenitelor domnișoare, dar greu de digerat la un ditamai decanul (care ciocnește civilizații pe banii bugetului) și la un fost șef de stat major.

Conform legii (aflăm), toate școlile ar trebui să aibă adăposturi pentru protecție civilă. Acestea trebuie să dispună de apă și energie electrică. Foarte bună lege și îndeobște respectată – mai ales în mediul rural, unde școlile dispun de ”moderne” toalete în curte. Acestea au dovedit de multe ori că pot servi drept capcane pentru elevii și profesorii neatenți, dar, înăuntru, după cădere, nu prea există lumină, iar apa nu este de cea mai bună calitate. Se spune însă, că toți cei pățiți au folosit ulterior, în mod repetat, același cuvânt pe care îl utilizează și atunci când se referă la activitatea cotidiană a guvernului.

Niciun comentariu: