miercuri, 7 ianuarie 2015

Terorismul și ipocrizia

Mă dezgustă așa-zisa ”surpriză” manifestată în presă, pe internet: ”vai, cum de s-a putut întâmpla așa ceva?” Câtă ipocrizie... Am uitat de 11 septembrie 2001, am uitat de Madrid - 2004, de Londra - 2005? Ciurde întregi de musulmani continuă să se verse în minuscula Europă, oameni care refuză să se integreze, care stau pe spatele europenilor (primesc ajutoare sociale - pentru ei și pentru zecile lor de copii). Era chiar așa de greu de prevăzut? Acum câțiva ani orașele franceze au ars la propriu (s-a întâmplat și în Suedia) - au fost incendiate mii de automobile. Și asta are loc la fiecare final de an; numai la sfârșitul lui 2014 au ars în Franța peste 900 de autovehicule. Merkel însăși a recunoscut acum un an - doi că modelul multicultural este unul care a eșuat (cel puțin în cea ce îi privește pe musulmani). A, că preferăm să ne prefacem că nu vedem realitatea, este o altă problemă. Chiar în aceste momente - și asta mă umple de scârbă - tot felul de jurnaliști și analiști încearcă, la televiziunile franceze, să justifice crima, pe motiv că musulmanii sunt discriminați, provocați. Are dreptate Traian Ungureanu: orice critică la adresa terorismului islamic este taxată drept ”xenofobie”, ”rasism”.

Îi spuneam acum câțiva ani unei prietene strămutate într-o țară din Vest că, în 10 ani, în Occident, extrema dreaptă și musumanii radicali își vor lua gâtul în stradă, unii altora. După cum se vede, din păcate, sunt în grafic cu ”previziunea”...

Niciun comentariu: