sâmbătă, 16 august 2014

Războiul (și minciunile) altora

Conflictul din Ucraina a devenit încă o ocazie pentru a diviza societatea românească - cei mai mulți iau partea Kievului, o minoritate sprijină Moscova. Dar, oare, ca român, trebuie să iau cu adevărat partea cuiva? Războiul acesta seamănă cu o tolbă de zvonuri, manipulare și minciuni; haideți, mai bine, să ne amintim câteva lucruri despre beligeranți și despre atitudinea lor față de români.

1. Rusia a călcat în picioare Principatele, imediat după Petru cel Mare, începând cu armatele generalului Burkhard Christoph von Münnich (1683-1767). Se pare că el (iar nu generalul Kutuzov, în 1812, cu ”prilejul” răpirii Basarabiei, la pacea de la Hanul lui Manuc - București, 16 mai) ar fi emis celebra frază - ”nu voi lăsa românilor decât ochii, ca să plângă”. Era războiul ruso-austro-turc dintre 1735 și 1739. Muscalii au năpădit zona și în războaiele cu turcii dintre anii 1768-1774, 1787-1792 (alături de austrieci - când au ajuns la Nistru), 1806-1812 (când au ocupat Moldova dintre Prut și Nistru), 1828-1829, în timpul revoluției de la 1848-1849 și iarăși, în 1853, la începutul Războiului Crimeei.

URSS ne-a atacat la Nistru în anii `20, ne-a provocat revolta de la Tatar-Bunar (1924), ne-a luat Basarabia și Bucovina de Nord (iunie 1940), ne-a adus pe cap Armata Roșie și patru decenii de comunism, s-a implicat în ”evenimentele” din decembrie 1989, iar Rusia post sovietică a antamat porcăria din Transnistria. Marele vecin și prieten de la Răsărit; vorba aceea: cu așa prieteni nu mai avem nevoie de dușmani.

2. Ucraina, stat ”tânăr”, s-a pus pe români în 1918-1919, cu trupele lui Petliura și cu detașamentele negre ale lui Mahno, până ce a fost sugrumată de bolșevici. După 1991 Kievul l-a găzduit pe separatistul transnistrean Igor Smirnov (de unde l-a răpit securitatea moldovenească, numai pentru ca apoi să-l elibereze Snegur), a ”moștenit” Bucovina de Nord, sudul și nordul Basarabiei, unde îi persecută și îi deznaționalizează pe români de peste două decenii, a preluat și insula Șerpilor și ne-a obligat să câștigăm la Haga platoul continental, ne-a creat probleme în Deltă, cu canalul Bâstroe.

De ce m-ar interesa, pe mine, ca român, războiul dintre acești doi călăi ai poporului meu? De ce ar trebui să deslușesc în păienjenișul de minciuni care acoperă acest conflict? Rusia minte când spune că Republica autonomă Crimeea nu a fost ocupată cu ajutorul său - acei soldați și acele mașini de luptă fără însemne; Ucraina ”uită” că opoziția (față de Ianukovici) nu a respectat tratatul semnat cu cei trei miniștri de externe europeni de față; Moscova minte când spune că nu îi susține pe separatiștii din Donețk și Lugansk; toată lumea minte în cazul avionului malezian prăbușit - de care, apropo, nimeni nu mai vorbește acum (în afară de rudele disperate ale celor morți).

Ieri a apărut pe piața media (mai degrabă talcioc) o nouă gogoriță: un convoi militar rus ce se îndrepta spre Lugansk ar fi fost distrus pe teritoriul ucrainean de armata Kievului, știre lansată de 2-3 jurnaliști străini și confirmată rapid de NATO. Ar fi fost vorba despre o încercare de diversiune, folosind convoiul umanitar rusesc (cele 280 camioane sunt și acum blocate la graniță), pentru a abate atenția de la acest așa-zis convoi militar. Fapt este că după toată tevatura de la Bruxelles, după discuția telefonică Biden-Băsescu (și după isteria de la televiziunile românești - Rareș Bogdan căuta disperat un fir de păr să și-l smulgă de supărare), trecând mai mult de 24 de ore observăm că:

1. SUA nu au confirmat informația despre convoi
2. Kievul nu a fost în stare să prezinte vreo imagine cu vehiculele distruse
3. Rusia a dezmințit știrea, ca ”fantezistă”, iar Ministerul rus al Apărării a replicat, ironic, că speră că ucrainenii au tras după fantome și că nu au lovit refugiați sau chiar propriile trupe.
Dar, cu ajutorul neprețuit al presei de doi bani de la noi, o țară întreagă a stat cu sufletul la gură, așteptând declanșarea războiului mondial.

M-am săturat de minciunile Kievului (potențate de la Bruxelles și Washington), ca și de cele ale Moscovei; îmi ajung incompetența și minciunile guvernului de la București și ale presei noastre debile. Nu mă interesează să iau partea cuiva în conflictul din Est. Mă interesează doar că trupele ruse staționează, ilegal (pentru că nu respectă înțelegerea de retragere semnată în Turcia), în Transnistria și că autoritățile de la Tiraspol distrug învățământul românesc și îi oprimă pe români - că Moscova sprijină acest regim criminal; în egală măsură mă interesează că ucrainenii procedează la fel ca rușii (deznaționalizează populația românescă autohtonă), ba îi mai și trimit pe tinerii români să moară pentru interese care le sunt (și ne sunt) străine...

2 comentarii:

Mihail Albisteanu spunea...

S-a decis. În câțiva ani se deschide sezonul de vânătoare la măgari sălbatici și needucați.

Mihail Albisteanu spunea...

Ho-Ciung Lobotomel Marian - nu mai intra pe blogul ăsta - ești prea prost și prea incult ca să înțelegi ceva.