joi, 21 august 2014

Despre proști, minciună, adevăr, manipulare, epurare etnică și libertate de exprimare

După decembrie 1989, românii, nevorbiți de decenii și - mulți dintre ei - needucați, s-au trezit că au libertate de exprimare - pe care au început să și-o manifeste  (evident) în mod arbitrar și prostesc. Neavând cultura dialogului, nu aveau nici răbdarea, politețea, să se asculte unul pe celălalt și să vorbească pe rând, fără să se întrerupă. Toți se pricepeau la tot și la toate și puțini aveau decența să respecte competența, experiența sau vârsta. Dacă în anii `90 mai trăiau încă destui oameni care prinseseră vremurile vechi, de dinainte de 1948, în timp, numărul acestora împuținându-se, manierele legate de exprimare și dialog s-au deteriorat substanțial. Asta, deși s-a ridicat și dintre tineri o pătură de oameni bine educați și competenți - o pătură prea subțire, însă, care s-a subțiat și se subțiază mereu, din cauza permamentei hemoragii de materie cenușie, tinerii educați și pregătiți căutând să se realizeze peste granițe.

Proștii sunt întotdeauna fuduli și dacă mai sunt și agresivi, este ”perfect”. Cu cât știu mai puține lucruri despre un subiect, cu cât logica lor este mai suferindă, cu atât au mai multe păreri, desigur, fixe. Cum recunoști un prost pe net? Omul este convins întotdeauna că are dreptate și nu recunoaște că greșește nici în fața evidenței. În plus, acești oameni nu au nuanțe. Pentru ei, lucrurile sunt albe sau negre, nu disting tonuri de gri. Au adevărul lor imuabil și orice altceva este minciună sau rea intenție. Mă refer la prostul veritabil, nu la băieții de bine, care au ca misiune să agite apele pe rețele, pentru că așa li s-a ordonat și care doar au comportament de proști. Astfel, unii manipulează din prostie, alții - cu ”bună” intenție.

Un prostălan mă acuza, mai deunăzi, într-un comentariu ireproductibil, că sunt ”trompeta Rusiei”. Ce să-i replic retardatului? Că, prin însăși profesia mea sunt mai bine informat decât va fi el vreodată în legătură cu tot răul pe care românii l-au avut de îndurat timp de secole din partea rușilor și apoi a sovieticilor? El face parte dintre proștii agresivi, cărora le place să se laude cu faptul că sunt prost crescuți și violenți verbal (altfel, pe frustrații anonimi, îi țin la distanță). Cazul în sine este plictisitor, desigur, dar este ilustrativ pentru ce se întâmplă în mediul românesc al comunicării pe internet. Nu mai poți să ai nuanțe, nu mai poți să te îndoiești, că imediat apare un prost sau (mai rar) un năimit, să te facă albie de porci, pentru că îndrăznești să ai o părere care nu cadrează cu viziunea sa extrem de îngustă. Practic, unii arată că îi deranjează libertatea de exprimare. În capetele lor pătrate, dacă te apuci să critici Moscova, ești mason, dacă denunți porcăriile Kievului, ești agent FSB sau GRU, dacă l-ai susținut pe Băsescu, musai nu ai voie să îl critici niciodată și trebuie s-o susții pe Leana (că altfel e de rău); bine, oricum, dacă l-ai susținut pe Băsescu, ești un ”băsist” nenorocit, care trebuie extreminat în decembrie (dacă nu chiar înainte). Dacă zici de bine de Israel, ești un ucigaș de palestinieni; dacă critici Israelul, ești - cum altfel? - un antisemit.

Eu am să îmi susțin părerile în continuare și nu pot să fac altceva decât să reafirm că ele nu sunt în slujba nimănui - doar în slujba adevărului, așa cum îl văd eu în momentul respectiv (al emiterii enunțului). Ideile mele sunt bune sau greșite și, evident, subiective. Dacă mi le schimb, uneori, nu înseamnă că am schimbat tabăra, că mă platește cineva, în general, că sunt oportunist; înseamnă doar că, pe baza evoluțiilor evenimentelor, îmi adaptez judecățile. Este normal să te întrebi și să te îndoiești, inclusiv (sau mai ales) de propriile judecăți de valoare. Dubito ergo cogito, cogito ergo sum spunea bătrânul Rene odată. Este la fel de valabil și astăzi. Oamenii și situațiile se schimbă, ca atare și aprecierea noastră asupra lor trebuie să țină pasul. Eu cred în adevăr, nu în partizanat, pentru că, altfel, ar însemna să îmi bat joc de acei oameni care consumă câteva minute din timpul lor pentru a ”răsfoi” ceea ce afișez. Prefer sa mă citească puțini, dar inteligenți și de caracter - calitatea înaintea cantității, așa că îi invit călduros pe cei care simt că ideile lor fixe îi opresc să se încadreze, să-și piardă timpul în alte locuri.

Și acum, evident, FĂRĂ absolut nici o legătură cu ceea ce am scris mai sus, așa, ca să schimbăm vorba, îl asigur pe plăvanul Ho-Chung Lobotomel M., individ cu cu o mentalitate de Hanoi, bâtă la istorie, dar apropiat al unor cercuri ”iste” (ca și tovarășul lui, V.R., care ani de zile a bulversat apele în mediul ortodox) că voi continua să îmi spun părerile, chiar dacă îl deranjează. De exemplu, am să spun că mi se pare ciudat modul în care Kievul tratează problema convoiului umanitar rus, verificat și răsverificat de Crucea Roșie și OSCE. Observ că (de la Înaltul Comisariat ONU pentru Refugiați citire) cei peste 400 000 de refugiați din estul Ucrainei au luat-o spre Moscova, iar nu spre Kiev și asta pentru că sunt ruși sau rusofoni. Și mai observ că autoritățile ucrainene nu se grăbesc prea tare să-i sprijine pe acești civili (au trimis, de ochii lumii, 15 camioane cu ajutoare). Aducându-mi aminte de convorbirea telefonică interceptată (probabil de ruși) și făcută publică în iarnă-primăvară, în care recent eliberata Timoșenko era de părere că cei 8 milioane de ruși din estul Ucrainei ar trebui pârjoliți nuclear și observând piedicile puse convoiului rusesc, mă întreb dacă plecarea rușilor către ”țara-mamă” nu este, de fapt, pe placul Kievului. Și dacă da și dacă acest convoi va fi întârziat în continuare (în Lugansk și Donețk nu există apă curentă și nici energie electrică, nici medicamente, iar spitalele aproape nu mai funcționează) pot să mă întreb dacă nu cumva este vorba de o formă de epurare etnică, la care comunitatea internațională închide ochii? Pot - sau să tac, pentru că altfel sunt ”trompeta Moscovei”?

Niciun comentariu: