sâmbătă, 31 mai 2014

Crinul s-a ofilit

După demisia din fruntea PNL, Crin Antonescu și-a anunțat acum retragerea și din cursa prezidențială, renunțând și la interimatul la președinția partidului. El a dat vina pe scorurile proaste pe care le-a înregistrat în sondaje în ultima vreme. Un om politic de valoare poate schimba sondajele, ”dar eu nu mai am timp” - a spus Crin Antonescu. Astfel, liderul liberal confirmă ceea ce a declarat foarte recent Traian Băsescu într-un interviu pentru media bulgară - Băsescu spunea că nu crede că Antonescu va mai candida la prezidențiale.

Eu cred că, de fapt, problema lui Crin nu survine din sondaje. Mâzgâlit de sus și până jos de atitudinea și acțiunile sale din vara 2012, el s-a compromis iremediabil în cercurile politice euroatlantice - așa cum președintele Băsescu a afirmat de nenumărate ori în ultimii doi ani. Când Joe Biden, la București, i-a spus lui Traian Băsescu: ”vă voi regreta, domnule președinte”, a fost clar ce fel de succesor al marinarului doresc SUA la Cotroceni. Crin Antonescu s-a dus la Washington să afle dacă se încadrează în tipar. Cu siguranță, a aflat că nu și astfel se explică retragerea sa - nu este vorba în primul rând nici de sondaje, nici de rezultatele din alegerile europarlamentare.

Cariera politică a lui Crin Antonescu pare să se fi încheiat. Pentru moment, lucrul sigur este că, în cel mai bun caz, îl așteaptă o lungă penitență politică. Dacă retragerea sa - s-a făcut, așa cum singur a declarat - ”în beneficiul unității Dreptei”, rămâne să vedem cine va fi adevăratul beneficiar, sprijinit de Casa Albă. Poate fostul șef SIE, tot mai vocalul MRU? Sau chiar ”stângistul” SRI-ist, George Cristian Maior?

duminică, 18 mai 2014

Femei cu și fără barbă și (prea puțini) bărbați politici - câteva instantanee de campanie

Campanie care a fost doar în parte dedicată problemelor europene - a fost mai mult o campanie mascată pentru alegerile prezidențiale. Nu doar emisiunile de televiziune, dar chiar și afișele și bannerele atestă acest lucru. Mutra impertinentă a lui Ponta tronează peste tot, singură, sau alături de fețele baronilor locali. Eurocandidații sunt mai la o parte - Cătălin Ivan stă stingher pe afiș, separat prin cunoscuții trandafiri de ”cuplul” Ponta - G. Nichita. Victor Viorel aduce cumva cu Titulescu - zis și ”ultimul peceneg”, o figură cu adevărat ”masculină”. ”Tata socru”, de când cu accidentul de vânătoare, are un sex nedefinit. Dragnea ar avea ceva șanse să se încadreze în gen, mai ales că posedă și mustață, dar imaginea sa este neclară, căci este mai tot timpul plecat în lumea umbrelor, după voturi. Iar Măzăriche-constănțeanul este doar un măscărici. Fie și unul național - o fi ”ambivalent”...

Crin Breton Antonescu (zis și Mireille Mathieu - Vadim dixit) repetă, hotărât: ”dacă PNL nu ia 20%, DEMISIONEZ” (din fruntea partidului). Mai demisiona odată, prin vara lui 2012 - ”ori tu, ori eu!” - dar apoi s-a făcut (și el) că plouă și a rămas să le țină de urât lui Ponta și marinarului - ba chiar se spune că a ținut lumânarea, când, în toiul nopții, s-a semnat, la Cotroceni, pactul de coabitare.

Papagalița Daniel Constantin (pentru prieteni - „ăla micu”) reia, neostoit, pe ton suav, gâjâitul bolnav al Varanului. Kelemen Hunor șoptește... nu contează ce - el pare permanent că leșină. Unele stridențe vocale se fac auzite doar în momentul în care ungurii au ceva de cerut. Și când nu au?

MRU - un tânăr domn politicos. Între atâtea femei bărboase, el pare să aibă încă probleme cu tuleiele și crizele adolescenței. Politice. Neamțu nu-i așa politicos; însă este Berbec, nu oaie...

Și Predoiu este politicos, poate chiar prea - un om manierat, silit, spre disperarea sa manifestă, să locuiască, un timp, într-un tractir politic. Vasile Blaga ar fi bărbat - păcat însă că doar la nivel de buldog. Unul care și-a pierdut stăpânul, pe care l-a mușcat, nervos, de picior. Că, de, osul e os...

Iar stăpânul este încă în formă. Puțin trecut, motiv pentru care promovează... femeile. Nu cele cu barbă, ci blonde și atrăgătoare, vizibile chiar și de la înălțimea unui salt cu parașuta. PMP-ează... Că nici acolo nu-i rost de masculi alfa - cel puțin, pe Paleologu, Bakonski, Oprea și pe Papahagi nu mi-i pot închipui în această postură.

Becali, bărbat adevărat, războinic al luminii (de neon, la penitenciar), s-a maimuțărit în fața presei, în ziua sa de libertate, ca o codană miorlăită. Și el credea că rage ca un leu - când anunța că va fi eliberat, ca fiind bolnav - dar asta numai până în noiembrie, când președintele Ponta (pac-pac) îl va grația.

Ca de fiecare dată, Vadim s-a lamentat, bărbătește, că se pregătește ”o uriașă fraudă electorală” (el fiind victima, evident). Și-a făcut totuși campania, într-o manieră masculină, înjurând ca un birjar pe oricine avea prosta inspirație (și aici a încasat-o, radiofonic, un nefericit membru al PNL) să îl întrebe de ce mai vrea un mandat la Bruxelles, dacă în precedentul a fost deja autorul a zero inițiative legislative și intervenții în forul european.

Altfel, atunci când nu are în capul cui să verse căldarea cu lături, Tribunul poate fi și inspirat. Cu câteva săptămâni înainte ca Eurofakevisionul să ne blagoslovească cu femeia cu barbă, Conchita cârnat, el a fost cel care a impus în conștiința publică această sintagmă, cu care l-a gratulat, prin telefon - în direct, pe Remus Cernea, aflat în studioul B1TV. Aceasta a părut marcat de caracterizare, motiv pentru care, după ce a studiat sexul delfinilor, i-a făcut o invitație Conchitei cremvurst la parada gay de anul acesta din București. Sper să o fi anunțat că, dacă, din pură întâmplare, spre ea se va arunca cu roșii și ouă românești, iar nu cu cârnați austrieci, cauza nu trebuie căutată în prestația sa vocală de la Copenhaga, ci cu totul în altă parte.

Închei cu declarația uluitoare a primadonei PNL: “Domnul Ponta spune atât de multe lucruri, încât eu nu am cum să replic elegant. Tot ce pot să spun e că dacă domnul Ponta ar fi supus unei probe cu detectorul de minciuni, cred că se dezmembrează aparatul ăla, sar acele..”. Dacă mi-ar fi spus cineva anul trecut că o astfel de declarație poate ieși din gura lui Crin, aș fi zis că vorbește în limba ”persă” - vorba lui Gregoire ecrivain...

miercuri, 7 mai 2014

Spre care Europă?

La începuturile sale, ideea europeană era lansată ca una generoasă: pace pe continent, circulație liberă a bunurilor, valorilor, persoanelor, ideilor,  posibilitatea de a munci și a învăța pe un spațiu larg. Toate acestea, însă, într-o Europă a națiunilor, expresie a unității în diversitate. Proiectul a evoluat și a devenit extrem de complex și (din păcate) de complicat. Instituțiile europene au cunoscut o structurare de apreciat, însă ideologia motivațională inițială a avut mult de suferit. Totul pare să se topească acum într-o pastă uniformizantă de rău augur, unde tronează grija pentru cuplurile gay, pentru al treilea gen, pentru tot felul de aberații și enormități. Deși Dreapta ar trebui să se opună demenței stângiste, acest lucru nu se întâmplă: popularii au involuat profund de când au ”descins” din creștin-democrați, iar conservatorii lui Cameron au votat mariajele gay în propriul parlament!

Dar pericolul venit din Stânga este cu mult mai mare, căci acolo sunt lansate toate aceste idei, care vizezază, în ultimă instanță, apariția SUE - un stat european cu o identitate artificială, în care minorități patologice se vor afla la cârmă și unde ideea de identitate națională va fi o crimă în sine. Pentru a emite astfel de idei și pentru a le impune ai nevoie de oameni de condiție modestă, cât mai puțin instruiți. Un astfel de om este candidatul socialist la președinția CE, Martin Schulz, coleg de vederi politice cu augusta Catherine Ashton, ministru de externe al UE, cea care nu cunoaște nici o limbă străină (vorbește doar engleza maternă). Iată ce declara liderul socialist, la o vizită în România, în legătură cu ”temeinica” sa instruire:



sau aici

http://stiri.eclub.ro/stire/?1145259

Acesta este omul pe care plagiatorul mitoman vrea să îl promoveze la conducerea Comisiei Europene și pe care l-a adus din nou la București, odată cu debutul campaniei electorale în curs. Un personaj căruia îi place să manipuleze lucruri pe care nu le înțelege - el a fost proprietar de ”librărie”, dar, neavând nici studiile medii terminate, putem spune, fără a greși, că îi plăcea cartea doar ca bun vandabil. Evident, face casă bună cu unul căruia îi plac diplomele obținute prin plagiat.

Stau să mă întreb ce intelectual adevărat, care a muncit întreaga sa viață pentru diplomele obținute, ar putea vota astfel de oameni, astfel de partide. De asemenea, nu contenesc să mă mir cum cetățeni care consideră că aparțin categoriei amintite mai sus, se uită, fascinați, seară de seară, la Haznaua Varanului, pentru a înghiți însăilările unor nefericiți de joasă condiție intelectuală și morală, practic, niște rebuturi (eclatante, însă) ale școlii și societății românești.

Celebrul și plictisitorul saltimbanc frustrat:





Iar slugărnicia lui Gâdea este concurată doar de incompetența sa (episodul MRU este doar un mizilic), sau poate de obediența lui Radu Tudor, care, aseară, mergea pe urmele premierului grobian, numind-o pe Elena Udrea (despre care, personal, nu cred că are competențe de a ocupa un post de decizie în administrație) ”parașută” - într-un mod cu totul străveziu. Oriunde în Europa, un astfel de atac la adresa unei femei - concurent în politică, te descalifică total ca politician și nu mai puțin ca jurnalist și te scoate pentru totdeauna din viața publică. Nu există nici un fel de scuză pentru astfel de mârlănii - iată un alt motiv pentru care îmi mențin părerea că suntem ultimul stat sălbatic al Europei. Cu asemenea politicieni și jurnaliști și cu astfel de votanți în țară, cu astfel de tendințe la Bruxelles, spre ce fel de Europă ne îndreptăm?