marți, 7 ianuarie 2014

Măi dragă, nea Nelule...

Azi, de Sf. Ion, ți-aș ura un călduros ”La mulți ani!”, dar eu nu prea fac urări pe blog, iar tovărășia ta nu știu dacă ții onomastica. Te cred, nu ești obișnuit cu sfinții, afară de cei bărboși, ai comunismului. Ce-i drept, te-ai botezat în cristelnița urii de clasă și ai fi gata oricând să juri cu mâna (stângă) pe Manifest că ai rămas același ostaș credincios (deși cam trecut) al Partidului. Te-am cunoscut acum 24 de ani, cu zâmbetul tău larg, alături te tânărul premier fără gât al fetelor de la APACA. Ne-ai făcut un prim cadou de Sărbători - o execuție, urmare a unui proces trucat - dar ce proces fusese corect în epoca instaurată la 30 decembrie 1947? - și încă 900 și ceva de morți, după 22 decembrie 1989. Acuma, probabil că te-ai gândit la frumoasele tradiții ”de iarnă” ale românilor (”Ceaușescu, de Crăciun, Este porcul cel mai bun” - așa se striga), da' cu bieții români ce-ai avut? Ei, dar asta nu ți-a șters zâmbetul larg, chiar dacă cei din coșciuge nu prea păreau a ține la ”consensul” Frontist pe care îl clamai și nici la ”nobilele idealuri ale comunismului, întinate” de Împușcat și de Sinistră. Ți-a cam pierit strungăreața de pe față, când cei din stradă, care scăpaseră de gloanțe, ți-au strigat ”fără comuniști!” și ”nu mai da din mână!”. Noroc cu regizoru' lu' matale, cu arsenalul lui pirotehnic (până la urmă s-a ars și el de tot...), că te-a scos din belea. A trebuit apoi să-i pui la punct pe mocofanii din ”partidele istorice” și le-ai arătat tu că s-au schimbat vremurile, atunci când l-ai scos pe Coposu din TAB, ca pe Ceaușescu. Deși nu mai erai chiar tânăr, te-ai apucat de sport pe autostradă (aia a lui nea Nicu, care alta?) reușind să-l prinzi din urmă pe Rege, care, în naivitatea lui, gândise că a venit vremea să zburde din nou (cu automobilul) pe pajiștile mioritice. Ca un brav activist ce te aflai, nu ai ținut cont de diferența de vârstă, de prestanță și de caracter. Și pentru că ți-a plăcut, ai recidivat după vreo doi ani, (iar după alți câțiva n-ai roșit, când ai strâns mâna pe care acesta ți-a întins-o cu generozitate).

Abia ce te cocoțaseși și tu la putere și pregăteai faimoasele alegeri din Duminica orbului, că au și început să-ți bage sula-n coaste ”golanii” din Piața Universității, ”Marin” Munteanu, Dincă și alți scelerați, pe care îi durea la bască de democrația ta originală. De aia ai chemat minerii și le-ai dat corecția cuvenită. Ai mai chemat odată minerii ca să-l dărâmi (că nu-l puteai scurta de cap, nu de alta, dar nu aveai unde da cu barda) pe Petrică; prea te enerva cu puloverele lui și cu apelativul de ”Ioane”, pe care îl folosea natural, deși nu te cunoscuse înainte de Rășcoluție. L-ai pus la punct și apoi ai făcut același lucru cu țapul ”cuzist”, cu voce pițigăiată, ce-și dădea aere de intelectual creștin (e drept, că și-a luat el revanșa, după 4 ani, cu ajutorul călugărului Vasile, dar și băieții tăi, cu ochi albaștri, răsfirați în toate partidele, încă din 1990, l-au învins în 2000 - și nu doar la comunicare, cum zice el). Ai pus la punct și presa, în primul rând pe ”animalul” de ziarist care striga ”huo!” L-ai luat de gât, dar tot n-ai reușit să-i faci pe confrații lui să tacă. Te-ai răzbunat, aburindu-ne cu ”modelul suedez” de economie și ne-ai tot purtat pe ”meandrele concretului”, cu nea Nicu Vodkăroiu, până când ”sinergia faptelor” ne-a dus pe toți direct în ”capitalismul de cumetrie”, pus în practică mai apoi de ”arogantul” invidiat în secret de ”prostănac”. Păcat doar că Arogantul numai ce a intrat pentru a doua oară la pârnaie (dacă n-a vrut să rămână ”sărac și cinstit”), dar lasă că matale îți mănânci pensia în tihnă, alături de celebra și enignatica doamnă Nina. Te mai deranjează unii cu niște procese pentru crime imprescriptibile, dar parcă văd că le faci figura și dai colțul la timp - Doamne ferește!, adică, pardon, Natura.

Am înțeles că te-ai apucat să îți scrii autobiografia. Sper din suflet să nu-ți amintești doar de fetițele și șantierele din Albania și de frumoasele clipe de romantism și  KGB-ism de la Moscova și să nu uiți să pomenești de plenarele UTC, de încarcerarea și stâlcirea în bătaie a studenților din 1956, de ”pretinia” cu tovarășul și tovarășa (când erai secretar de partid cu propaganda), de ”marginalizarea” în funcția de prim secretar PCR la Iași și Timișoara, calitate în care te-ai ocupat de demolări de case. Și dacă ne vei povesti despre tragerea pe linie moartă la ”Editura Tehnică”, poate ne explici cum naiba ai ajuns de acolo (nu cu voia noastră) ”ultimul pe listă”, în fruntea (C)FSN-ului și a statului. Și poate le spui mamelor acelora care merg la cimitir să-și plângă copiii uciși, cine erau ”teroriștii”, ”cine-a tras în noi, după 22?” și mai ales de ce. La mulți ani, nea Nelule...

Niciun comentariu: