sâmbătă, 24 martie 2012

Atentatul de la Toulouse şi crima de la Paris

În ultimile zile, Franţa a fost zguduită de crimele unui atentator de origine algeriană. La 24 de ani, pregătit pentru astfel de acte la graniţa afgano-pakistaneză, Mohamed Merah a băgat groaza în locuitorii oraşelor din sudul Franţei, după ce a ucis un militar francez la Toulouse şi alţi 3 la Montauban, crime urmate de uciderea unui profesor fraco-israelian şi a 3 elevi evrei în faţa unei şcoli confesionale iudaice din Toulouse. Scandal uriaş în Franţa şi în Israel. Se vorbeşte de recruescenţa antisemitismului (deşi militarii ucişi nu erau de origine evreiască).

Miercuri, 21 martie, Sarkozy, cu spume la gură, cerea ca suspectul să fie prins viu. Instantaneu am căpătat convingerea că totul se va termina cu moartea respectivului şi că nu se va ajunge la interogarea acestuia. Aşa s-a şi întâmplat - criminalul s-a ales cu un glonte în ţeastă în timp ce, chipurile, sărea pe geam.

Interesant este că incidentul are loc în campania electorală prezidenţială. Simplă coincidenţă? Dacă nu, cui foloseşte (chiar şi întâmplător)? Păi, să vedem: cine are interesul să se arunce vina pe extrema dreaptă, ca să câştige voturi de la Marine Le Pen? Stânga, de orice natură? Ar vrea stânga asta, dar electoratul de dreapta nu-şi va duce votul în contul lui Francois Hollande, nici chiar la centristul Francois Bayrou şi cu atât mai puţin la un reprezentant al stangii radicale, ca Jean-Luc Melenchon.

Cât despre candidata ecologistă, Eva Joly, ea pare atât de insipidă şi ruptă de realităţi, că mă îndoiesc că ar putea convinge s-o voteze mai mult de 2-3 gospodine rurale. Iar vechiul inamic al lui Sarkozy, fostul premier Dominique de Villepin a ieşit din cursă, fiindcă nu a reuşit să strângă semnaturile de susţinere necesare, din partea aleşilor locali.

Deci, singurul care câştigă din demonizarea aşa-zisei „extreme drepte” este tocmai candidatul UMP, Nicholas Sarkozy. El este reprezentat al Dreptei, sigur, nu a celei radicale, ci a celei „(i)luminate”. Din păcate pentru el, prestaţia ultimilor 5 ani la Elysee l-a făcut să piardă voturi în favoarea charismaticei Marine Le Pen. Aceste câteva procente le vrea Sarko’ înapoi, căci ele nu fac parte din nucleul dur al Frontului Naţional şi anumite evenimente îi pot convinge pe votanţi să se întoarcă „la matcă”.

Un înrăit şi dement ucigaş cu convingeri de extremă dreapta ar fi numai bun să întoarcă oile rătăcite prin hăţişul naţionalist, pocăite şi dezgustate de violenţa fără sens în tabăra „moderată” şi „educată” a Dreptei. Însă, mai bine este dacă poţi lua voturi şi de la Stânga. Atunci ar fi bine ca atentatorul să fie un imigrant (doar ce spusese Sarko, luând pâinea de la gura Marinei Le Pen, că vrea să reducă numărul de imigranţi de la 180.000 la 100.000 pe an), de preferinţă arab, dar care (ca nu cumva voturile Stângii să ia viteză prea mare şi să treacă pe lângă actualul preşedinte – un francez neaoş, de la mama lui – oprindu-se în buzunarul electoral, tot mai căscat în ultima vreme, al liderei Frontului Naţional) să execute şi nişte evrei (acolo, nişte martiri pentru cauză – că n-ar fi prima oară). Evident, departe de noi gândul de a lăsa măcar umbra unei suspiciuni asupra bunelor intenţii ale liderului de la Elisee. Vorbeam doar de o (ne)norocită de coincidenţă, care, însă, îl poate ajuta pe preşedintele en titre să intre în turul al doilea al alegerilor de pe poziţia întâi.

Tot coincidenţă este şi că atentatorul era în atenţia serviciilor de securitate franceze de vreo doi ani (oare ce fel de „atenţie”?) şi avea şi interdicţie de a zbura în SUA şi cu toate astea atentatele nu au fost împiedicate (alt motiv de scandal în media franceză). Oare de asta a felicitat Sarkozy, în mod public, Serviciile, sau pentru că nu l-au prins viu şi s-a dus la naiba posibilitatea de a afla informaţii (la fel cum s-a întâmplat şi cu alţii, în ’89 – n-au avut parte de proces, pentru că ştiau prea multe)?

Altfel, după atentat, lucrurile sunt în regulă: un site islamist a şi simţit nevoia să revendice crimele, iar Sarkozy creşte în sondaje – încă o problemă „rezolvată” de preşedinte (bine că n-au fost decât 7 morţi, că anul trecut au distrus o ţară nord-africană). Dar să vedem, cine este locatarul de la Elysee? Păi, desigur, un om bun şi blând - tocmai ce s-a recules la catafalcul victimelor de la Toulouse, după ce dăduse o raită şi pe la sinagoga din Paris. Altfel, el este cel care l-a ajutat pe Dominique de Villepin să-şi rateze cariera politică, cel căruia gurile rele îi pun în cârcă ruinarea lui D.S. Kahn (evident, tot sub aspect politic), cel care a împrumutat bani de la Gaddafi pentru campania electorală din 2007, iar când să-i dea înapoi a avut revelaţia subită că liderul libian este un dictator sângeros, care trebuie exterminat. Ceea ce a şi făcut. Deci, sub nici o formă el nu poate fi autorul moral al unui atentat cu scop electoral.

În schimb este omul care intenţionează să atenteze (şi asta e un fel de crimă) la adresa libertăţii de exprimare pe net (şi aşa împuşti şi al doilea iepure - ACTA), sub pretextul luptei împotriva propagandei teroriste în mediul virtual. Pur şi simplu, băieţaşul ăsta caraghios se crede prea deştept. Sau îi crede prea proşti pe toţi ceilalţi.

luni, 19 martie 2012

Băsescu minte, Băsescu minte, Băsescu minte luminată...

Desigur, preşedintele minte, spunând adevărul. Stenograma este reală. Acolo apare că el i-ar fi propus lui Ponta să fie premier. Evident, totul era o băşcălie, dar în stenograme nu apar şi ironiile, rictusurile, făcutul cu ochiul. Asta presupune că ele au în vedere lucruri serioase. Or, dl. Băsescu nu este serios. Ceea ce a făcut el este o mică golăneală de port, ce denotă, zic eu, şi o oarecare doză de infantilism. El ştia foarte bine că discuţia va fi stenografiată şi că putea folosi oricând stenograma, aşa cum a şi făcut aseară, la emisiunea lui Cristoiu, pentru a "dovedi" că are cele mai bune intenţii faţă de opoziţie. În nici un caz aşa ceva nu se face într-un mediu politic civilizat. Iar eu unul m-am cam plictisit de sforăriile domnului Băsescu şi cred că am tot dreptul să spun asta, căci nu sunt vreun antenist, ci unul care l-a votat cu drag şi spor, pe unde a apucat. Adevărul nu este că Ponta ar fi refuzat mandatul, pe 6 februarie 2012; adevărul este cel anunţat de preşedintele Băsescu la TVR, în februarie 2011, când a spus că nu poate da ţara pe mâna unui "copilot" şi că în mandatul său, Ponta nu va fi premier. Adevărul este că MRU era cel demult desemnat, încă din 2011, aşa cum a şi declarat preşedintele la învestirea noului guvern.

Din păcate, nici prezidenţiabilul USL nu-mi inspiră nici o încredere. Dacă va fi ales de popor, mă tem că Parlamentul îl va învesti în lipsă, căci el are o adevărată fobie faţă de Legislativ - mai puţin când trece, lunar, pe la casieria instituţiei.

Părerea mea este şi a domnului Adrian Năstase:
http://ro.stiri.yahoo.com/ion-iliescu-despre-dezvaluirea-lui-traian-basescu-o-092047213.html