vineri, 20 ianuarie 2012

Protestele

Se ţin lanţ de o săptămână. În parte reale, în parte regizate - zic eu. Foarte bune, pentru a arăta Puterii că a depăşit cu mult limita bunului simţ. Pentru a-i îndemna pe guvernanţi să renunţe la proiecte aberante gen: comasarea alegerilor, dat Roşia Montana pe nimic, reorganizări teritoriale cretinoide, asumări de răspundere, la nesfârşit, pe legi prost făcute. Protestatari conştienţi, semi-conştienţi, şi interesaţi; unii psihopaţi; jandarmi prea aroganţi, posibilă implicare externă, probabilă implicare politică internă (vezi declaraţiile lui Adrian Năstase, pe 22 noiembrie 2011) - în proteste. Nea Băsilă nu răspunde. S-a închis în turnul de fildeş, la ultimul etaj şi a înghiţit cheia; şi un băţ. Nu mi se pare o atitudine curajoasă; nici responsabilă.

Comparaţia cu anul 1990, legat de Piaţa Universităţii se poate face doar parţial (banner: "suntem fiii golanilor din 1990"). Oricum, protestele ar trebui să fie suficiente pentru a aduce guvernul, nu la sentimente mai bune, ci cu picioarele pe pământ, adică la masa negocierilor cu opoziţia şi la normele bunei purtări; şi pe Traian Băsescu, în limitele constituţionale ale funcţiei de preşedinte al României. Dacă nu, lucrurile vor trena şi se vor complica şi doar demisia guvernului nu va fi suficientă - va trebui să se pună şi problema suspendării preşedintelui, lucruri care, ambele, mi se par inoportune în acest moment. Nu are nici un rost să creezi instabiltate politică şi economică, să arunci cursul valutar în aer şi să alungi sau să descurajezi rarii investitori străini.

Dar mingea se află în terenul Executivului. Dacă tandemul dezechilibrat Băsescu - Boc nu percepe corect imperativele momentului, asta îi va costa politic pe cei din arcul guvernamental şi pe preşedinte. Din păcate, ne va costa şi pe noi toţi, ceilalţi, în primul rând din punct de vedere economic.

Niciun comentariu: