joi, 22 iulie 2010

O lume nebună

Întotdeauna omenirea a regretat "vârsta de aur", timpurile de mult apuse, "zăpezile de altădată". Trecutul a fost privit cu nostalgie, în timp ce viitorul a fost aşteptat cu neîncredere. Timpurile apocaliptice sunt întotdeauna în viitor, iar prezentul nu poate fi decât subsumat sintagmei zilelor sau timpurilor "de pe urmă". O exagerare, fireşte, deşi unii, chiar în ultima perioadă, încearcă tot posibilul pentru a demonstra că aceasta este realitatea. Astfel, Argentina a devenit prima ţară latino-americană care a legalizat căsătoriile homosexuale. În Polonia, după ce au scăpat de fraţii Kaczynski, mii de gay au zburdat liberi pe străzile din Varşovia, în cea mai mare paradă a ruşinii dintr-un fost stat comunist - catolica Polonie.

În România, agramaţi ajunşi în fruntea unor municipii desfiinţează opere şi teatre - vezi Ploieşti şi Constanţa, iar casa generalului Cantacuzino din Capitală a fost dărâmată. Tot ceea ce ţine de lumea veche dispare - tradiţiile (inclusiv meserii ca sticlăria), ba chiar şi bivolii din Transilvania. Numai boii din politică (fie ei de la guvernare sau din opoziţie) ramân.

Nici dreptul internaţional nu mai este ce a fost. După doi ani de "dezbateri", Curtea de la Haga a răspuns la cererea Serbiei, hotărând că proclamarea independenţei provinciei Kossovo nu ar fi o încălcare a dreptului internaţional. Motiv foarte bun pentru sinistrul personaj Laszlo Tokes să ceară ieşirea secuilor în stradă, "după model catalan", pentru obţinerea autonomiei. Şi guvernul şi preşedintele tac, aşa cum au tăcut şi de Rusalii, când, la Ghimeş-Făget se formase o coloană de 15 km de autoturisme şi autobuze, cu cca 10.000 maghiari din ţară şi de aiurea, inclusiv numeroşi membri ai "Gărzii Maghiare", organizaţie a partidului "Jobbik" (acum al treilea partid parlamentar la Budapesta), interzisă de justiţia ungară în 2009, care, cu steaguri ale Ungariei Mari şi ale "războinicului Arpad", au venit la "graniţa de 1000 de ani" a "Ungariei istorice".

Se pare însă că avem soluţii pentru toate acestea: Crin Antonescu (bineînţeles, după ce reuşeşte să se trezească, să iasă din casă şi să nimerească prima televiziune) vede rezolvarea în căderea guvernului şi suspendarea preşedintelui, în cazul în care acesta ar refuza propunerea de premier a noii majorităţi parlamentare. Idee preluată iar şi iar la cloaca informaţională nr. 3. În această seară, analistul polivalent Radu Tudor cerea hotărât demiterea guvernului până în septembrie, în timp ce Valentin Stan îl apostrofa pe "Crin" pentru indulgenţă, cerând suspendarea preşedintelui acum, în 2010, pentru ... refuzul de a-l nominaliza premier pe Johannes, atunci când Băsescu se afla la sfârşitul ... primului mandat! De unde se vede că nebunia şi ticăloşia ţin casă bună cu prostia. Acestea sunt soluţiile politicienilor şi jurnaliştilor iresponsabili, pentru ieşirea României din situaţia economică grea în care se găseşte. Având în vedere prestaţia destul de lamentabilă a guvernului, precum şi spiritul nostru "latin", n-o să cer manifestări de solidaritate ca cele din Coreea de Sud şi Japonia (la căderea bursieră asiatică din 2002), când populaţia îşi dona, disciplinat, banii şi bijuteriile la stat, dar măcar ceva responsabilitate şi puţin creier aş putea să pretind din partea acestor actanţi şi formatori de opinie.


Un comentariu:

Falvo spunea...

Buna ziua, dorim sa va facem o propunere comerciala! Daca sunteti interesat trimiteti un e-mail la office@falvorotarybids.ro