duminică, 28 februarie 2010

Boc cel mic

Nu despre stat este vorba, ci despre cap. Obsedat de reducerea cheltuielilor, omul comasează tot ceea ce poate. Agenţii, institute, şcoli rurale. La Brad, circa 200 de părinţi, elevi şi cadre didactice au protestat împotriva comasării şcolilor, care se face fără nici o logică. Acum a intrat în vigoare comasarea (decisă la sfârşitul lunii noiembrie 2009) Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului cu Institutul pentru Memoria Exilului Românesc. Cei doi directori (Marius Oprea şi Dinu Zamfirescu), membri PNL, au fost înlăturaţi din funcţii şi înlocuiţi cu Vladimir Tismăneanu, secondat de Ioan Stanomir. Conform celor spuse de Dinu Zamfirescu, institutul condus de el, înfiinţat de Adrian Năstase în 2003, ar fi singurul de acest fel din fostele ţări comuniste ale Europei de Est şi singura instituţie publică aflată sub patronajul regelui Mihai. Desfiinţarea sa reprezintă într-adevăr o ofensă la adresa regelui. De asemenea, consider că fostul director are dreptate când spune că cele două institute aveau obiecte de activitate diferite, deci comasarea este stupidă.

Avem de a face, în mod clar, cu demiteri pe criterii politice, pe care le-au aplicat cu mult succes şi liberalii lui Tăriceanu (pot certifica oricând un astfel de caz, la nivel local). Dar unde sunt promisiunile din campaniile electorale din 2008 şi 2009, domnilor Boc şi Băsescu? Procedaţi exact la fel ca liberalii şi PSD-ştii, punând în practică acţiuni de tipul acelora pe care le condamnaţi public la aceia.

Mai rău încă, la conducerea institutului nou "comasat" a fost numit Vladimir Tismăneanu, fiu de comunist şi el însuşi apărător al sistemului în anii tinereţii sale. Nu a fost suficientă ruşinea că acest om a fost pus în fruntea comisiei prezidenţiale pentru condamnarea comunismului (celebrul raport Tismăneanu); acum, acest "fost" comunist are neruşinarea să vrea să conducă cercetarea asupra crimelor sistemului pe care el şi părintele său l-au susţinut. Domnia sa a fost comunist, apoi nu a mai fost, este extrem de mobil în concepţii şi atitudini, deprindere veche, la care nu a renunţat, căci mai ieri dădea un comunicat în care afirma răspicat că el nu are intenţia de a lua locul lui Marius Oprea.

Dacă cei ucişi de comunism ar învia, probabil că şi-ar dori să adoarmă la loc.

sâmbătă, 27 februarie 2010

Agresiuni TV

În ultimul timp, reprezentanţi ai mai multor asociaţii fantomă ale "rromilor" se lăfăie pe ecrane, pe motiv de "rasism" al ministrului de externe, Teodor Baconsky. Poate că ideea acestuia nu a fost extrem de fericit exprimată, dar de aici până la rasism este cale lungă. Probabil enervaţi că preşedintele nu l-a demis de urgenţă pe ministru, aşa cum cereau ei, respectivii reclamanţi au început să îl acuze şi pe şeful statului, deşi nu este prea clar pentru ce. Dincolo de obrăznicie, se vădeşte încă o dată modul în care funcţionează astfel de asociaţii, ale căror surse de venit reprezintă deseori o mare necunoscută: aşteaptă un prilej şi sar la gâtul nenorocitului care a avut ghinionul să nu fie suficient de atent, asta pentru a dovedi că îşi justifică existenţa şi fondurile obţinute probabil din exterior.

Pe de altă parte, după cutremurul din Haiti, suntem inundaţi cu cereri, rugăminţi (mai este puţin şi trec la somaţii) să-i ajutăm pe năpăstuiţii de acolo: teledoane, reclame cu un viitor cartier românesc la Port au Prince (250 case, dispensar, şcoală, biserică). Ştiu că sună cinic, dar toată chestiunea nu mi se pare deloc în regulă. Deci, are loc un cutremur (mai mult sau mai puţin accidental), imediat în zonă apar marinii americani, cu firmele de construcţii pe urma lor şi apoi încep apelurile umanitare - pârliţii din lumea întrega să contribuie. Fondurile sunt strânse, bineînţeles, prin ONU. Cine coordonează acţiunea? Păi, se putea găsi o persoană mai potrivită decât fostul preşedinte american Bill Clinton, cel care a pus Yugoslavia la pământ în 1999? Probabil Pronia a considerat gluma prea amară, aşa că Bill a trebuit să se opereze de urgenţă pe cord, lăsând desigur altora, mai în vână, să se ocupe de banii miloşilor lumii. Cum? Poate gen replica de final din "Filantropica", a nemuritorului Gheorghe Dinică: dacă vă este milă, v-am luat banii...

marți, 23 februarie 2010

Ce ţară conduce Traian Băsescu?

Înţeleg că o bună parte este formată din homosexuali (conform declaraţiei sale din 2004). Mai nou aflăm că 99% dintre români ar aprecia manelele. Bun, preşedintele joacă geamparale, râde cu ţiganii, poate ascultă manele. Dar să nu judece toată ţara după el, sau după fiica sa cea mică - ea a declarat că ascultă cu plăcere manele, mai ales cele ale lui Adi Minune. Pot să îţi placă, accidental, astfel de melodii, dar asta nu înseamnă că le şi preferi, ca gen. Şi aceste declaraţii vin tocmai acum, când şi nea Ilici s-a pronunţat împotriva manelizării PSD. Păi, dacă aşa merg lucrurile, poate domnul preşedinte îl atrage şi pe Vanghelie în aşa-numitul grup al "independenţilor", că tot s-au adunat acolo niştre mostre deosebite, ca Eugen Nicolicea şi, probabil curând, Culiţă Tărâţă sau Miky Şpagă.

luni, 15 februarie 2010

Cu drag, de PSD

Cu oarece tristeţe observ că mi se adeveresc spusele mai vechi de pe acest blog. Marian Vanghelie a ajuns atât de puternic în PSD încât, alături de ucenicul sforar Liviu Dragnea şi avându-l în spate pe sforarul şef (şi violet) Hrebenciuc, a ajuns să facă jocurile în partid la nivel mare, scoţând în faţă un Geoană tot mai anemic şi mai penibil. La congresul care va avea loc sâmbătă sunt toate şansele ca Miron Mitrea, Cristian Diaconescu, Victor Ponta, Adrian Năstase (care deja şi-a clamat strategic neputinţa) şi în ultimă instanţă "Bunicuţa" - supervizor să fie nevoiţi cu toţii să se închine în faţa agramatului "care este". Pentru că, într-adevăr, ESTE membru în triumvirat! Pe un loc 3 spre 2 (să ne înţelegem, în triumviratul ăsta, Geoană este pe locul 4, adică pe afară). Dacă Hrebenciuc, Vanghelie şi Dragnea reuşesc din nou să îl impună pe omul de paie Geoană, mă tem că vechiul aparatcik va fi nevoit să accepte că, la 20 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, Revoluţia (al cărei "emanat" tot timpul s-a considerat) a venit şi pentru el. Tovarăşul va trebui să-şi calce pe inima sa roşie, să-i dea dracului pe "tovarăşii de drum" triumviri şi să facă un nou partid de stânga, alături de învinşii de la congres şi de plecaţii Sorin Oprescu, Cozmâncă sau Solcanu.