marți, 26 august 2008

Întemniţaţi a doua oară

Se votează în Senat - cazurile Sereş şi Păcuraru. La Antena 3 vorbeşte Ion Iliescu. Bătrânul comunist se lăfăie pe ecran: nimeni nu-i bagă pumnul în gură. Nimeni nu îi reproşează democraţia originală postdecembristă. Despre comuniştii vii, numai de bine, iar despre victimele lor - numai de rău. Expoziţia vernisată la 14 august la Iaşi, în incinta muzeului "Mihail Kogălniceanu" nu făcea altceva decât să aducă un modest omagiu victimelor nevinovate ale unui sistem criminal - clasat ca atare şi de administraţia prezidenţială. În România, cele mai mici lucruri pot provoca, aşa cum s-a demonstrat, scandaluri uriaşe. O expoziţie care s-a bucurat de succes la Slobozia şi la Vaslui (unde, la vernisaj a participat inclusiv viceprimarul oraşului) a fost atacată într-un mod neverosimil la Iaşi de persoane care reprezintă instituţii cunoscute din România, care nu au avut însă elementara probitate morală şi deontologie profesională să vorbească DUPĂ ce ar fi văzut expoziţia, iar nu în totală necunoştinţă de cauză. Neoficial, ştim că în spatele întregii afaceri, orchestrată cu ajutorul "Ziarului de Iaşi" se află un personaj malefic, un oportunist de clasă, un distrugător de istorie, care îşi arogă titlul de cercetător. Acesta a dat telefoanele de rigoare la Bucureşti, telefoane ce au condus la reacţiile cunoscute.

Problema este mai gravă decât pare la prima vedere. Personajul în cauză nu este singular nici în Iaşi şi nici în România. Astfel de indivizi infiltrează mediul istoriografic şi au ca misiune (bine finanţată de altfel din afară) să creeze o variantă a istoriei naţionale acceptată de cercurile interesate. Ei sunt cei care au militat şi pentru ca Istoria României să nu se mai studieze de sine-stătător, ci să fie înglobată aşa-numitei "Istorii integrate".

Înţelegem că acest individ, venetic în urbe (şi alţii asemenea lui) are dreptul, în democraţie fiind, să-şi pună în practică planurile dezgustătoare. Ce nu înţelegem este însă cum de îşi permit astfel de iude iubitoare de arginţi, care se denumesc pe ei înşişi "democraţi" să încerce să înăbuşe vocile contrare. Mă uit din nou la Ion Iliescu şi trebuie să recunosc că neocomunismul clamat pentru perioada sa era mai puţin "roşu" decât aşa-zisa democraţie a actualităţii.

Presiunile care au culminat cu închiderea expoziţiei nu reprezintă doar un fapt grav în sine, ci ne arată că, practic, democraţia pentru care s-a murit în 1989 este astăzi o vorbă goală: încet, dar sigur, o cenzură crâncenă, care tinde să devină oficială strânge de gât dreptul de exprimare şi chiar libertatea de conştiinţă. Alături de cei 6 martiri evocaţi la Iaşi, sunt întemniţaţi acum şi toţi aceia care îndrăznesc să nu gândească "corect politic", toţi cei care vor să studieze în mod onest istoria, toţi cei care vor să slujească adevărul.

2 comentarii:

Anonim spunea...

Bineinteles: comunismul e si el un fel de globalizare. Si invers.

Anonim spunea...

Bineinteles: comunismul e si el un fel de globalizare. Si invers.