marți, 5 februarie 2008

Nu ne dezminţim

Ca de obicei, suntem obedienţi până la capăt. Nu am reuşit să ratificăm cei dintâi (aşa cum îşi doreau conducătorii noştri) Tratatul de la Lisabona. Ne-au luat-o înainte Ungaria, Slovenia şi Malta. Nici la lucruri incerte sau rele nu reuşim să fim primii. Nu că ratificarea ar fi neaparat un lucru rău, deşi opinia publică habar nu are ce conţine tratatul în cauză. Dar modul în care s-a adoptat acest tratat - prin votul Parlamentului - este deosebit de dăunător pentru democraţie. Că nu suntem singurul exemplu, ba că, dimpotrivă, urmăm valul, iarăşi este adevărat. După eşecul înregistrat în 2005 în Franţa şi Olanda în ceea ce priveşte Constituţia UE, cei care conduc destinele Europei şi-au luat măsuri de prevedere: din cele 27 de state membre ale Uniunii doar Irlanda organizează referendum pentru adoptarea Tratatului European semnat la Lisabona (şi care înlocuieşte Constituţia UE); restul de 26 de state vor adopta tratatul în parlamentele naţionale.

Parlamentul României a adoptat tratatul în ziua vizitei lui Sarkozy, timp în care Adunarea Naţională a Franţei vota modificările Constituţionale care să permită adoptarea Tratatului European. Doar circa 2-300 persoane au manifestat la Versailles împotriva eludării consultării populare, în ţara care a spus acel NU răsunător în 2005. În România, tăcere totală - şi în stradă, şi în mass-media. Nimeni nu are nimic de spus. Poporul nu este deranjat că este implicat într-un tratat despre al cărui conţinut habar nu are. Practic, la noi ca şi aiurea în UE s-a vădit cu acest prilej adevărata atitudine a liderilor faţă de democraţie şi de destinele celor pe care îi conduc: desconsiderare neruşinată şi făţişă. De asemenea s-a vădit şi starea celor guvernaţi, în raport cu acelaşi concept mult trâmbiţat: indolenţă, nepăsare şi prostie asumată. Într-un cuvânt - inconştienţă, care, teamă îmi este, ne va costa scump, şi nu peste mult timp.

Niciun comentariu: