miercuri, 27 februarie 2008

Cele mai "inteligente" declaraţii recente

Iată o "lăudabilă" iniţiativă a Ministrului de Interne german: acesta cere tuturor publicaţiilor europene să republice caricaturile cu Profetul Mahomed, pentru a "apăra libertatea de expresie". Se pare că, în ciuda recentelor retipăriri ale respectivelor caricaturi de către un mare număr de ziare daneze, musulmanii nu au reacţionat suficient de violent. Probabil că Ministerul de Interne german este îngrijorat şi ia măsuri în consecinţă...

La astfel de declaraţii, într-o ţară care ar trebui să dea măsura responsabilităţii conducătorilor săi, nu mă mir că, la noi, Peter Eckstein Kovacs, parlamentar român, a declarat (ştire de acum câteva zile - pe "burtieră" la N24 TV) că şi relaţiile homosexuale ar trebui incluse în Codul Familiei. Îl rog politicos să rezolve mai întâi această problemă în ţara-mamă şi să nu se îngrijească de valorile morale ale altora.

O declaraţie halucinantă am auzit recent (TVR 1) de la Gabriel Andreescu. Cică SUA au fost total împotriva dezmembrării Yugoslaviei şi că doar din necesitate, pentru salvarea celor implicaţi, au hotărât să se implice. Cum să nu-i dai dreptate? - este suficient să te gândeşti doar la bombardamentele din 1999.

Şi, legat de aceasta, ultima - o declaraţie mai veche însă, făcută acum vreun an, tot la TVR 1 cred, de dl. Gabriel Liiceanu. Aşa am aflat de ce sprijină el SUA. Pentru că ar fi un stat democratic, singurul care nu a atacat niciodată pe nimeni şi nu a râvnit nimic de la nimeni. Mă întreb dacă domnul Liiceanu a uitat istoria, sau nu a avut niciodată tangenţă cu subiectul. Iată câteva date: 1848 - SUA impun Mexicului o pace dură, luându-i Texas, California, Utah, Colorado, parte din Arizona şi New Mexico; în 1853 - comandorul Perry trage cu tunurile în porturile japoneze; 1899 - SUA smulg Spaniei, în urma unui război, Filipine, Cuba, Puerto Rico; 1901 - forţele militare americane participă la reprimarea răscoalei boxerilor", în China; nu mai vorbesc de intervenţiile din secolul al XX-lea şi nu mai revin la exterminarea nativilor americani şi la închiderea lor în rezervaţii...

vineri, 8 februarie 2008

... şi adevărul vă va băga la puşcărie

Cine crede că "1984"-ul lui Orwell este doar ficţiune, poate că şi-a schimbat părerea dacă a auzit ştirile externe de azi. "Liderul extremei drepte" (aşa cum întotdeauna este categorisit de o presă obedientă) franceze, Jean-Marie Le Pen (de fapt veteran al războiului din Indochina, cu nimic mai prejos decât John Mc Caine - candidat republican la preşedinţia SUA şi veteran al războiului din Vietnam) a fost condamnat la 3 luni de închisoare cu suspendare şi la plata unei amenzi de 10.000 de euro, pentru că a îndrăznit să spună cu voce tare un adevăr, care poate fi confirmat de orice parizian care a supravieţuit celui de-al doilea război mondial, ca şi de orice istoric de bună credinţă. "Nefiind ceva deosebit de inuman" - aşa a caracterizat Le Pen regimul ocupaţiei germane din Franţa, dintre 1940 şi 1944. Nici măcar nu a spus întregul adevăr. Se ştie că Parisul a rămas un oraş cosmopolit şi deschis, vesel chiar în acei ani de război. Dar cei care au interesul să deformeze istoria nu uită nici un amănunt. În opinia lor, tot ce avea legătură cu germanii era rău - minciuna asta ridicolă, care poate fi considerată mai mult o curiozitate, acoperă, desigur, minciuni mai grave. Căci apostolii înşelătoriei îşi iau toate măsurile de siguranţă - cearceaful nu trebuie ridicat de la nici un colţ, pentru că întregul adevăr de dedesubt ar putea irumpe spre lumină.

marți, 5 februarie 2008

Nu ne dezminţim

Ca de obicei, suntem obedienţi până la capăt. Nu am reuşit să ratificăm cei dintâi (aşa cum îşi doreau conducătorii noştri) Tratatul de la Lisabona. Ne-au luat-o înainte Ungaria, Slovenia şi Malta. Nici la lucruri incerte sau rele nu reuşim să fim primii. Nu că ratificarea ar fi neaparat un lucru rău, deşi opinia publică habar nu are ce conţine tratatul în cauză. Dar modul în care s-a adoptat acest tratat - prin votul Parlamentului - este deosebit de dăunător pentru democraţie. Că nu suntem singurul exemplu, ba că, dimpotrivă, urmăm valul, iarăşi este adevărat. După eşecul înregistrat în 2005 în Franţa şi Olanda în ceea ce priveşte Constituţia UE, cei care conduc destinele Europei şi-au luat măsuri de prevedere: din cele 27 de state membre ale Uniunii doar Irlanda organizează referendum pentru adoptarea Tratatului European semnat la Lisabona (şi care înlocuieşte Constituţia UE); restul de 26 de state vor adopta tratatul în parlamentele naţionale.

Parlamentul României a adoptat tratatul în ziua vizitei lui Sarkozy, timp în care Adunarea Naţională a Franţei vota modificările Constituţionale care să permită adoptarea Tratatului European. Doar circa 2-300 persoane au manifestat la Versailles împotriva eludării consultării populare, în ţara care a spus acel NU răsunător în 2005. În România, tăcere totală - şi în stradă, şi în mass-media. Nimeni nu are nimic de spus. Poporul nu este deranjat că este implicat într-un tratat despre al cărui conţinut habar nu are. Practic, la noi ca şi aiurea în UE s-a vădit cu acest prilej adevărata atitudine a liderilor faţă de democraţie şi de destinele celor pe care îi conduc: desconsiderare neruşinată şi făţişă. De asemenea s-a vădit şi starea celor guvernaţi, în raport cu acelaşi concept mult trâmbiţat: indolenţă, nepăsare şi prostie asumată. Într-un cuvânt - inconştienţă, care, teamă îmi este, ne va costa scump, şi nu peste mult timp.

luni, 4 februarie 2008

Cine ne conduce

Cum se numeşte un individ cu o cvasipermanentă aparenţă de beţiv, care minte cu neruşinare, după ce loveşte o altă persoană pe trecerea de pietoni? Infractor? Desigur, doar dacă nu cumva este ministru. Atunci primeste NUP şi îşi vede mai departe de treabă.

vineri, 1 februarie 2008

Când pisica nu-i acasa, ţi se-ntâmplă să iei plasă...

Iată că după povestea cu accidentul din decembrie şi pentru care face deplasări periodice la Parchet, Ludovic Orban a început să aibă treabă. Ba o maşină lovită de avion pe pistă, ba o grevă la C.F.R. Oare o mai avea timp să se ocupe de borduri, flotă şi de candidat la Primăria Generală? Ar putea să-l sfătuiască în această privinţă chiar domnul preşedinte, căruia tot acest traseu îi este extrem de familiar, dar din păcate el este la Bruxelles şi sigur nu a avut timp să se ocupe de astfel de fleacuri (cel puţin, nu personal).