marți, 4 decembrie 2007

Cu prora-n parapet

După ciudata decizie de a-l nominaliza pe MRU în fruntea SIE, Băsescu comite acum o gafă gogonată: formarea partidului prezidenţial. Nu că ar fi fost neaşteptat, dar este total prematur şi în plus, penibil realizat. Din păcate, primarul de Cluj nu mai are nici un respect faţă de propriul cuvânt. Abia ce spusese că PD nu va face nici un fel de alianţe preelectorale, că s-a şi pomenit chemat la Cotroceni, alături de "dragă Stolo", unde li s-au trasat directivele de rigoare: fuziunea. Este grav că şefii PD şi PLD nu mai au nici un cuvânt în faţa şefului cel mare - şi anume este grav pentru acesta din urmă, căci astfel rămâne pe mâna propriilor greşeli, de care nu mai are cine să îl ferească (consilierii sunt oricum varză).

De ce spun că este o greşeală? Pentru că dl. preşedinte a uitat (sau poate n-a ştiut niciodată) că politica şi matematica nu sunt totuna, că 28% + 8% s-ar putea să nu facă mai mult de 30-31% la următoarele alegeri, poate nici măcar atât. Obsedat de ideea partidului prezidenţial şi de imposibilitatea de a scăpa de Tăriceanu, speriat într-o bună măsură (asemeni unui politician care nu vede dincolo de sondaje, ceea ce în general nu este stilul său) de rezultatele slabe de la referendum, Traian Băsescu şi-a închipuit probabil că dă o lovitură de imagine, care să-i îndrepte cutele de pe 25 noiembrie.

Nu o dată am scris în favoarea acţiunilor preşedintelui - fără a mă face că uit că el provine (aşa cum şi recunoaşte) din aceeaşi clasă politică pe care românii o hulesc. M-am gândit însă că în afară de a dori să-şi păstreze puterea, Traian Băsescu chiar vrea să facă istorie, pentru că este clar că nimeni din afara sistemului corupt nu poate să îl cureţe, ci tot cineva din interior o poate face, un cunoscător care hotărăşte "să se lase" (de vechile racile). În lupta cu o clasă politică coruptă, nu poţi fi "cavalerul fără de teamă şi de prihană", fiindcă o încasezi rapid. Trebuie să te sprijini pe oameni politici şi de afaceri, nu atât de compromişi, pentru a putea să îţi învingi inamicii. Problema este dacă după aceea ai tăria de a te descotorosi şi de uneltele pe care ai fost nevoit să le foloseşti, sau rămâi "partenerul" lor. Asta pare să nu înţeleagă preşedintele. Faţă de procentul sensibil de suspecţi de corupţie din PD (aşa cum îi percepe opinia publică), la alegerile europene, mulţi votanţi au ales PLD. Este adevărat că a avut loc o "canibalizare", în sensul că mulţi votanţi PD s-au orientat spre partidul lui Stolojan, în timp ce PNL şi-a păstrat procentele din 2004. De aceea s-a grăbit probabil preşedintele cu fuziunea. Mare greşeală, care dovedeşte că nu a avut răbdarea necesară (şi nici consilierii potriviţi care) să judece la rece situaţia. Alegerile europene au demonstrat că PLD a fost o oportunitate extraordinară de creştere a dreptei, dar şi de succes pentru planurile preşedintelui, oportunitate care acum a fost total irosită şi numai din vina acestuia. PLD nu strângea doar voturile celor nemulţumiţi de PD - faptul care l-a deranjat pe Traian Băsescu - ci şi voturile, tot mai multe, ale celor nemulţumiţi din cadrul PNL. Dacă Traian Băsescu s-a uitat doar la faptul că PNL şi-a păstrat procentele din 2004, s-a păcălit. PNL A PIERDUT NUMEROŞI VOTANŢI ÎN FAVOAREA PLD! Şi mai mulţi nemulţumiţi erau pe picior de plecare - şi în acest sens informaţiile şefilor PLD erau corecte. Dacă PLD îşi păstra "independenţa", victoria la alegerile locale, în condiţiile erodării accentuate a PNL la guvernare, urma să fie mai importantă decât cea de la europene. Practic, deşi PNL, cu Patriciu în spate, nu putea fi nicicum distrus total, acest partid putea deveni cu adevărat marginal în Parlamentul viitor, cu un scor puţin peste pragul electoral (dacă mai apăreau şi alte scandaluri gen Remeş - caltaboş şi Stolnici - turnător, şi 5% devenea problematic). PLD putea deveni centrul liberalismului în România - un liberalism supus lui Traian BĂsescu - şi până la urmă, în faţa evidenţei electorale s-ar fi închinat şi Graham Watson şi grupul european liberal.

În ciuda procentajului obţinut la alegeri, PNL se afla într-o situaţie dificilă, din care a fost salvat acum de veşnica nerăbdare prezidenţială. Ludovic Orban, care bate de multe ori câmpii cu graţie, a spus acum un adevăr - PNL sărbătoreşte după decizia de fuziune a PD şi PLD. El ştie ceea ce preşedintele nu a avut înţelepciunea să observe - că liberalii şi-au păstrat procentajul electoral de la ultimele alegeri generale, dar NU şi alegătorii. Practic, a avut loc un transfer de electorat: aşa cum spuneam, parte din electoratul PNL a votat PLD-ul, fiind însă ÎNLOCUIT de foşti votanţi ai stângii, atraşi de măsurile social-populiste ale guvernului (creşterea pensiilor, a unor salarii, etc). De unde au plecat aceşti votanţi? De la PSD şi de la PRM.

Fuziunea aceasta va produce şi un alt rău - va creşte procentul dezamăgiţilor de politică şi ca urmare, al absenteismului la vot. De ce? Pentru că europenele au demonstrat că alegătorii s-au plictisit de partidele de lider (şi preşedintele ar trebui să ţină seama de asta..). Aşa se explică eşecul PC, PRM, PNG, PIN şi PNŢcd (care, fără a fi un partid de lider, nu are o echipă coerentă) - alegătorii s-au orientat spre un partid nou, care a dovedit că are o echipă capabilă, un partid care le apărea ca o alternativă, şi anume PLD. Dispariţia bruscă a acestuia îi va ţine pe mulţi dintre alegătorii săi în case, la următoarele locale, în timp ce unii se vor întoarce cu votul către PRM şi PNG, care primesc astfel de la preşedinte, în mod indirect, o nesperată gură de oxigen, tocmai când erau pe punctul de a sucomba cu succes. A, şi să nu uităm că a ieşit de la răcoare Miron Cozma - poate că el va şti să mobilizeze aceşti posibili alegători frustraţi către o nouă formaţiune politică radicală, de stânga, pe locul lăsat liber de un PSD tot mai puţin înţeles de către foştii săi votanţi.

În momentul de faţă, decizia fuziunii face ca PNL să rămână centrul unic al liberalismului în România şi erodarea sa până la alegeri va fi, indubitabil, mai puţin pronunţată şi asta i se datorează în mare măsură lui Traian Băsescu. Dar poate că sunt prea dur cu preşedintele şi poate că îl considerăm cu toţii, prea puternic. Poate că cei din spatele faţadei Boc - Blaga, Berceanu şi compania, văzând cum le zboară voturile către PLD au pus piciorul în prag şi au cerut dispariţia (prin absorbţie a) acestui partid concurent.

Niciun comentariu: