sâmbătă, 1 decembrie 2007

1 Decembrie

Parada militară şi cea a portului popular - de ziua naţională. Cam atât mai rămâne din ideea de patriotism, care altădată reprezenta o componentă cvasigeneral răspândită în caracterul şi atitudinea oamenilor politici români. În afară de prezenţa lor fizică la paradă, cu ce anume au contribuit politicienii noştri la consolidarea sentimentului naţional în societatea românească? Au dat pe nimic şi pe termen nelimitat rezervele strategice, au sărăcit, îmbolnăvit şi tâmpit populaţia; de românii din Har-Cov îşi aduc aminte (vezi PC) doar când sunt alegeri; au distrus învăţământul. În legătură cu acest ultim aspect, poate că cel mai grav este că aproape au desfiinţat istoria naţională, ca obiect de studiu în învăţământul preuniversitar. Chestiunea cu "istoria integrată" (istoria naţională integrată în cea universală) este doar o mare gogoaşă, pentru că programa nu permite, practic, acest lucru. Aşa că marii voievozi, care se studiau altădată în lecţii separate, sunt acum aruncaţi în câteva rânduri sub motivul (real în circumstanţele date) că nu sunt atât de importanţi pentru istoria universală, ca să merite mai mult spaţiu. Păi, chiar dacă este aşa, tocmai de aceea se studia Istoria României, ca obiect separat, pentru că, pentru noi, ca români, acele evenimente sunt importante. Iată cum, sub pretextul unor structurări metodologice se dă de fapt o lovitură grea şi bine gândită istoriei naţionale şi patriotismului în general. Folosesc doar cuvântul "patriotism", pentru că "naţionalism", ca şi "ţigan" a devenit tabu. Probabil că naţionaliştii paşoptişti ar fi blamaţi şi izolaţi, dacă s-ar numi acum astfel. Deşi în limba română aceste cuvinte au sensuri clar determinate, "naţionalism" a devenit un înlocuitor pentru "xenofobie" (care nu se mai foloseşte decât pentru a-i desemna pe cei care folosesc "ţigan" în loc de "rrom" sau pentru italienii care încercă, cu metode primitive, să scape de afluxul de imigranţi), dar şi pentru "şovinism", cuvânt care - vă rog să observaţi - a dispărut din practica lingvistică. Întâmplător? Vrea oare Bruxelles-ul o "Europă a naţiunilor" sau o ciorbă de naţiuni? Desigur, responsabili pentru această situaţie se găsesc şi în interior - şi mă refer aici la cei doi saltimbaci de seamă care, prin circul prestat, au reuşit să submineze grav ideea naţională în România, fapt vizibil la recentele alegeri pentru Parlamentul European. Ăla mai cult, în afară că are probleme la etajul de sus, a avut iniţial şi misiune, iar celălalt - nici el nu este chiar în regulă cu instalaţia şi mai este şi agramat. Deşi sunt rivali, luptând pentru acelaşi electorat, ambii şi-au dat mâna pentru a îngropa ideea naţională.

Niciun comentariu: