joi, 1 noiembrie 2007

Vasile Dâncu şi dilema PSD

Apariţia în presă (marţi, 30 octombrie), a unui interviu realizat cu trei săptămâni în urmă de o gazetă locală cu liderul social - democrat Vasile Dâncu, a relansat conflictul intern din PSD, amorţit după trecerea perioadei moţiunii de cenzură din septembrie. Răstimp, Mircea Geoană a continuat vechiul joc bătrânesc autohton - „la două capete” – între preşedinte şi premier. Dacă a părut că ţine partea lui Traian Băsescu în privinţa moţiunii de cenzură şi a referendumului pentru votul uninominal, mai apoi a sprijinit guvernul în privinţa asumării răspunderii pe legea votului uninominal, neintroducând o moţiune de cenzură ce ar fi avut sigur succes (cu ajutor PLD, PD şi cel declarat – al PRM) împotriva executivului atât de hulit cu doar câteva săptămâni înainte. De asemenea, pentru că i s-au votat reglementările legate de pensii, PSD s-a arătat dispus să sprijine guvernul în ceea ce priveşte legea bugetului (mai nou, Mircea Geoană a mai pus o condiţie: finanţarea autostrăzii „Transilvania”).

Pe de altă parte, devine clar că PSD este tras din două părţi – dinspre Cotroceni şi dinspre Palatul Victoria, fiecare parte având nevoie de partidul cu cea mai puternică reprezentare în Parlamentul României, pentru a înclina balanţa în favoarea sa. Aceasta face ca în PSD să existe o luptă între două grupări tot mai clar delimitate: reformiştii, cei care vor ca PSD să reprezinte cu adevărat stânga modernă, europeană (unde intră grupul din jurul lui Mircea Geoană şi cei din „grupul de la Cluj”) şi aşa-numiţii „dinozauri”, care compun grupul de vechi susţinători ai lui Ion Iliescu. Practic, mutatis mutandis, situaţia PSD seamănă cu cea a Coreei la sfârşitul secolului al XIX-lea, sfâşiată de luptele intestine dintre partida prochineză şi cea projaponeză. Cu deja recunoscuta-i „hotărâre”, Mircea Geoană basculează între aceste două grupări. Desigur, simpatiile sale nu se pot îndrepta spre Ion Iliescu şi Viorel Hrebenciuc, oamenii care l-au făcut de râs la moţiune şi nici spre Sorin Oprescu, fostul contracandidat. El ştie însă că nu are altceva de făcut, decât să menţină, cu orice preţ, măcar până la alegerile europene, unitatea partidului, căci sub nici o formă nu poate risca acum o ruptură sonoră a grupării Iliescu, încă puternică în PSD.

Sunt însă alţii, din afară, care nu mai au răbdare să aştepte ca Geoană să se decidă – ei au nevoie chiar şi de doar o parte din PSD, acum. De aceea, o ruptură în partid, urmată de clarificarea apelor, poate părea benefică acestor forţe. Să nu uităm că, recent, preşedintele Băsescu a răspuns în mod neaşteptat invitaţiei lansate de Marian Vanghelie, de a participa la lansarea candidaţilor PSD la europene, dar nu fără a arunca, în mod caracteristic, o suliţă în inima deja zdruncinată a fostului prim-secretar PCR Ion Iliescu, cerând o reformare a social-democraţilor, care echivalează de fapt cu detaşarea de un trecut al cărui eminent reprezentant acesta a fost. Cum spuneam şi cu alt prilej, un PSD reformat i-ar folosi de minune preşedintelui pe termen scurt. Pe de altă parte, PNL are tot interesul de a elimina din PSD „grupul de la Cluj” (pe care îl acuză şi de relaţii locale subterane cu PD), pentru că astfel ar fi mai multe şanse ca Mircea Geoană să fie atras sub influenţa aranjamentelor de culise ale intrigantului Hrebenciuc.

În acestă situaţie delicată, grupul lui Mircea Geoană (în special Cristian Diaconescu - care va fi, în opinia mea, candidatul PSD la alegerile prezidenţiale din 2009 - şi Titus Corlăţean) îl presează pe acesta să urmărească doar interesele proprii ale partidului, evident, fără a-l rupe. Iar dacă doresc asta şi dacă vor să edifice o stângă românescă modernă, trebuie să urmeze calea indicată de Vasile Dâncu, în controversatul lui interviu, aceea de a depăşi odată şi pentru totdeauna cretacicul politic.

Între timp însă, mă tem ca nu cumva, tras în direcţii contrare, colosul cu picioare de lut, PSD, (precum altădată Coreea) să se sfărâme de pământ.

Editorial publicat în data de 1 noiembrie 2007 în ziarul "Monitorul" - Iaşi

Un comentariu:

Lacatus Daniel spunea...

"Nu-i nimeni drac si nimeni sfant"
Fi linistit, nici Dancu nu-i mai sfant